Chiar dacă majoritatea celor care vin pentru prima dată la un antrenament de kendo au vârste destul de mici şi probabil că sunt elevi, studenţi ori au maximum 25 de ani, kendo nu este o artă marţială de care să nu te poţi apuca după o anumită vârstă.

Eu, spre exemplu, m-am apucat de kendo cu câteva zile înainte să împlinesc 30 de ani şi nu, nu a fost un moft generat de schimbarea prefixului . Pur şi simplu mi-a plăcut. La sala avem un coleg începător de 40 de ani şi se descurca foarte bine.

Cât timp nu ai probleme de sănătate majore şi cât timp îţi doreşti să practici kendo, e perfect pentru a veni la antrenamente.

Cred că există totuşi o limită inferioară, aşa că dacă vreţi să vă daţi copiii la kendo, discutaţi mai întâi cu sensei-ul clubului cel mai apropiat (vedeţi că nu sunt prea multe în România iar lista o regăsiţi aici). Cea mai micuţă kendoka pe care am văzut-o în România este din Braşov şi se antrenează la clubul din localitate. O foarte simpatică înregistrare cu ea o regăsiţi aici.

Totuşi subiectul despre practicarea kendo de către copii este puţin mai amplu şi aş prefera să îl dezvoltăm în alt post al blogului.